Istoricul scolii
Clădirea Centrului Școlar de Educație Incluzivă nr. 2 Sibiu este amplasată în zona centrală a orașului Sibiu. Școala are ca vecini Biblioteca Astra, Parcul Astra și Prefectura, funcționând într-un singur corp de clădire cu acces din str. Andrei Șaguna nr. 8 și din str. George Barițiu.
Imobilul în care astăzi funcționează CSEI nr. 2 Sibiu a fost construit în anul 1886, după planurile arhitectului Maetz.
Pe 15 septembrie 1886 aici s-a deschis, prin eforturile Asociațiunii Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român – ASTRA, prima școală secundară pentru fete din Transilvania – Școala civilă superioară de fete cu internat a Asociațiunii.
În noua clădire au fost mutate şi clasele Şcolii Civile Primare de Fete, care funcţiona din octombrie 1883 pe locul unde astăzi se află Şcoala Regina Maria, de pe strada Zaharia Boiu nr 1.
La conducerea şcolii s-au perindat Daniil Popovici Barcianu (primul director), Septimiu Albini, Ioan Popescu, Ioan Crişan si Vasile Bologa.
În primul an au absolvit 43 de eleve, iar până în 1919 au urmat cursurile acestei şcoli 2308 de eleve.
După Marea Unire, din 15 iunie 1919, „Şcoala civilă de fete ” se transformă în Liceul de fete, patronat de stat.
În anul şcolar 1919 –1920 localul liceului este predat „ Şcolii militare superioare”.
Din 1920, sub auspiciile Reuniunii Romane de Femei din Sibiu, a continuat să funcţioneze un curs de doi ani de industrie şi gospodărie pentru fete.
În 22 decembrie 1924 liceul primeşte denumirea de Liceul de fete „ Domniţa Ileana”. În același an internatul a fost dotat cu instalaţii sanitare moderne.
În perioada 12-17 aprilie 1925 în școală a fost găzduită Principesa Ileana.
În perioada 1941-1946 aici a funcţionat Căminul de fete al Universităţii;[1]
Din anul 1954, conform Ordinului 3444/1954 și a Deciziei 60/1954, se transferă aici, de la Mediaș, “Școala cu Internat pentru Copii cu Deficiențe de Auz”, păstrându-și până în prezent destinația, astăzi, sub denumirea de “Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă nr. 2”.
De-a lungul a peste șapte decenii, generații de elevi deficienți de auz au beneficiat în această instituție de educație specifică.